Definiția cu ID-ul 438598:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciocîlteu (-eie), s. n.1. Cui, știft, diblu. – 2. La plug, japiță. – Der. ciocîrteu, ciocîltău. Mag. csikoltó (Scriban, Arhiva, 1912).