ciocotniți vi [At: TDRG / Pzi: ~țesc / E: ciocotniță] (Reg) A se linguși.

CIOCOTNIȚI vb. (ȚR) A (se) linguși. Pentru cel bogat. . . nu ciocotnițeai la el pînă ieri și-l Iăudai? MĂRG, 1691, 20^r; cf. MĂRG, 1746, 20^r. Etimologie: ciocotniță + suf. -i. Vezi și ciocotniță. Cf. a m ă g u l i, ș u t i l i.

cĭocotnițésc v. intr. (d. cĭocotniță). Vechĭ. Lingușesc josnic.