* CIOCHIE sf. 🔧 1 Unealtă a dogarilor care lovită cu un ciocan, împinge cercurile buților mai jos (🖼 1191) ¶ 2 Colțul din dreapta sau din stînga scaunului dinapoi la căruță ¶ 3 Capătul de sus al cleștelui de la scaunul de doage, numit și „cap”, „căpățînă”, „clobanț”, „cioc” sau „broască”, [srb. čaklja, ung. csáklya].