3 definiții pentru ciocâltău

ciocâltău sn [At: DAME, T. / V: ~călteu sn, ~tei sm, ~teu sn, ciuculteu sn, ~cârteie sfp / Pl: ~teie, (Trs) ~ta / E: mg csikoltó Cf cioacă, cioc, ciocălău, ciocâlti (s ciopârți)] 1 (Reg) Cui de lemn. 2 (Reg) Par mic pus în gard pentru a împiedica trecerea găinilor. 3 (Reg) Dispozitiv din lemn cu care se prinde jugul de proțap. 4 (Reg) Bucată de lemn care leagă jugul de cătușă și de proțapul carului Si: tiglici. 5 (Reg; mpl) Unelte de plugărie Cf cinie. 6 (Reg; lpl; îf ciocârteie) Unelte pentru ascuțit coasa Vz ciocan, nicovală, gresie.

ciocâltău (ciocâltéu), ciocâltáie (ciocâltéie), s.n. (reg.) 1. cui, scurtător de lemn, par mic. 2. (pop.) cuiul de lemn cu care se prinde jugul de proțap; cuiul japiței (tiglici). 3. unealtă, instrument, cinie.

cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.

Intrare: ciocâltău
ciocâltău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocâltău ciocâltăul
plural ciocâltaie ciocâltaiele
genitiv-dativ singular ciocâltău ciocâltăului
plural ciocâltaie ciocâltaielor
vocativ singular
plural