CIOBOTĂ. CIUBOTĂ (pl. -te) sf. Mold. 👞 1 Cizmă: nu cumva să-mi iee tata ciubotele și să rămîn de rușine înaintea tovarășilor (CRG.) ¶ 2 pl. ‡ Despăgubire în bani pentru alergătura slujbașilor inferiori însărcinați cu executarea unui mandat: pentru ficiorilor dumilorvoaștre, ne-au venit jalobă că iau cîte 6 orți și 2 lei (IRG.) [rus. čobotŭ].