2 definiții pentru ciobitură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOBITÚRĂ s. 1. ciocnitură, știrbitură, (înv. și reg.) știrbină, (reg.) ciumblitură, știrbeală. (~ a unui pahar.) 2. v. spărtură.

CIOBITU s. 1. ciocnitură, știrbitură, (înv. și reg.) știrbină, (reg.) ciumbilitură, știrbeală. (~ a unui pahar) 2. ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură, spărtură. (O ~ prelungă a unui vas.)

Intrare: ciobitură
ciobitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobitu
  • ciobitura
plural
  • ciobituri
  • ciobiturile
genitiv-dativ singular
  • ciobituri
  • ciobiturii
plural
  • ciobituri
  • ciobiturilor
vocativ singular
plural