Definiția cu ID-ul 949579:
Arhaisme și regionalisme
ciobic, ciobici, (țobic), s.m. – (reg.) Țânțar (Sirex gigas); „vector al frigurilor palustre (= malarie)” (Birdaș, 1994: 31; Lăpuș). – Var. a lui țobâc (et. nec.); cf. magh. szunyog „țânțar”.
ciobic, ciobici, (țobic), s.m. – (reg.) Țânțar (Sirex gigas); „vector al frigurilor palustre (= malarie)” (Birdaș, 1994: 31; Lăpuș). – Var. a lui țobâc (et. nec.); cf. magh. szunyog „țânțar”.