4 definiții pentru ciobârnac

ciobârnác sn [At: BOCEANU, GL. / V: ciobăr~, ~rdác, ~neác, ~nóc / Pl: -ace / E: mg cseber, csöbör „ciubăr, hârdău”] 1 (Reg) Prăjină lungă cu care se duce căldarea sau hârdăul în spinare. 2 (Ban) Butoi de 30-80 l, de litri, cu gura strâmtă și fundul larg pentru lăturile porcilor sau pentru murat varza.

ciobârnác, ciobârnáce, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros și lung folosit pentru transportarea căldărilor și hârdaielor. 2. (reg.) ciubăr, hârdău pentru murat varza sau pentru lături.

ciobîrnác (-ce), s. n.1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior.

cĭobîrnác n., pl. e (ung. csöbörhordó, purtător de cĭubăr). Olt. Ban. Părîngă, par de dus hîrdău. – Și cĭobîrdac și cĭomîrdac (Dolj, Rev. I. Crg. 2, 163). V. dorîngă.

Intrare: ciobârnac
ciobârnac
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciobârnac ciobârnacul
plural ciobârnace ciobârnacele
genitiv-dativ singular ciobârnac ciobârnacului
plural ciobârnace ciobârnacelor
vocativ singular
plural