cinzéc n., pl. ece (d. cinzeacă). Munt. Jumătate de cinzeacă: un cinzec de vin (VR. 1925, 5, 290).

CINZEACĂ (pl. -zeci) sf., CINZEC sn. Măsură de capacitate pentru vin sau rachiuri, o jumătate de litră (= cincizeci de dramuri): le aruncă într’o cinzeacă de rachiu de drojdii (CAR.); ca să-l îmbuneze îl cinstește c’un cinzec de țuică (LUNG.).