cinstitor, ~oare smf, a [At: COD. VOR. 170/11 / Pl: ~i, ~oare / E: cinsti + -tor] 1-2 (Îvp) (Persoană) care respectă pe cineva sau ceva Si: respectuos. 3-4 (Înv) (Om) care este binevoitor. 5-6 (Înv) (Om) care este credincios. 7-8 (Înv) (Persoană) care face cuiva un dar Vz dăruitor. 9-10 (Pfm) (Persoană) care tratează pe cineva cu mâncare și (mai ales) cu băutură.