CINIC, -Ă, cinici, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care dă pe față, cu sînge rece și într-un mod lipsit de sfială, fapte sau gînduri condamnabile; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă sînge rece și sfidare; sfidător. 2. (În expr.) Filozofie cinică = doctrină filozofică în Grecia antică, care nu recunoștea normele morale existente și propovăduia o simplitate excesivă, prin întoarcerea la natură. Filozof cinic = adept al filozofiei cinice. – Fr. cynique (lat. lit. cynicus).