Definiția cu ID-ul 438240:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cinghél (cinghéluri), s. n.1. Cerc, inel, fretă. – 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. Tc. çenghel „cîrlig” (Roesler 608; Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσιγϰέλι, alb., bg., sb. čengel.