2 intrări
5 definiții
cinác1 sn [At: H XVII, 276 / V: ~ág, ~neág / Pl: ~uri / E: ns cf cinie1] (Reg) 1 Harnașament al calului Cf ciniele. 2 (Îf ~ag) Mobilier al casei. 3 (Îaf) Obiect. 4 (Îf ~neag) Unealtă.
cinác2 sn [At: ANTIPA, P. 777 / Pl: ~uri și ~áce / E: srb čunak] (Reg) 1-3 Cin1 (2-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cinác2, cináce, s.n. (reg.) barcă, luntre.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cinác1 (cinág), cinácuri, s.n. (reg.) 1. harnașamentul calului. 2. mobilierul casei. 3. lucru, treabă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cinác n., pl. e (d. cin 2). Cov. Cin mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cinac (pl. -e)
cinac (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cinac | cinacul |
| plural | cinace | cinacele | |
| genitiv-dativ | singular | cinac | cinacului |
| plural | cinace | cinacelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: cinac (pl. -uri)
cinac (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cinac | cinacul |
| plural | cinacuri | cinacurile | |
| genitiv-dativ | singular | cinac | cinacului |
| plural | cinacuri | cinacurilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||