cimpoiu n. instrument țărănesc de muzică, compus dintr’un burduf de piele de capră și două țevi (una numită suflătoare și alta din lemn de paltin, numită caravă, cu șease găuri); într’o parte a burdufului se află o a treia țeava (numită hangu), care produce un sunet bâzăitor. [Termen înrudit cu it. zampogna = lat. gr. symphonia)]. V. hangu.