5 definiții pentru cimpi

cimpí vr [At: ANON. CAR. / V: ~mtí, cinchí, cincuí, citimpí, ciunchí / Pzi: ~pésc / E: vsl кeнпити] (Reg) 1 (D. animale și oameni) A se ghemui. 2 (D. oameni) A se așeza pe vine. 3 (D. oameni) A se așeza turcește. 4 (Pex; d. animale) A se pitula.

cimpí (-pésc, -ít), vb. – A se ghemui, a se încolăci. – Var. cinchi, chi(u)nci, ciumpi. Sl. *čępiti (Cihac, II, 52; Byhan 308); cf. pol. czupić. Cf. ciumpi.

cimpí, cimpésc, vb. IV refl. (pop.; despre oameni și animale) a se strânge ghemuindu-se, a se chirci, a se stârci, a se ghemui.

cimpì v. Mold. a se ghemui, a se stârci. [Cf. ciump].

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.

Intrare: cimpi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cimpi cimpire cimpit cimpind singular plural
cimpește cimpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cimpesc (să) cimpesc cimpeam cimpii cimpisem
a II-a (tu) cimpești (să) cimpești cimpeai cimpiși cimpiseși
a III-a (el, ea) cimpește (să) cimpească cimpea cimpi cimpise
plural I (noi) cimpim (să) cimpim cimpeam cimpirăm cimpiserăm, cimpisem*
a II-a (voi) cimpiți (să) cimpiți cimpeați cimpirăți cimpiserăți, cimpiseți*
a III-a (ei, ele) cimpesc (să) cimpească cimpeau cimpi cimpiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)