ciment sn [At: PONI, CH. 201 / A: cim~ / V: cem~, țamentru, țâmen, țem~, țim~ / Pl: ~uri / E: fr ciment, it cimento] 1 Material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, se întărește. 2 (Fig) Legătură trainică. 3 (Reg; îf țâmen) Pământ argilos, frământat cu picioarele, utilizat în construirea caselor. 4 (Îs) ~ hidraulic Amestec de calciu, nisip și pulbere de lavă care se întărește în contact cu apa. 5 (Îs) ~ metalurgic Ciment (1) care include în compoziție zgură (de furnal). 6 (Îs) ~ roman Produs obținut din calcinarea mamelor cu un conținut mare de argilă și care, în contact cu aerul sau apa, se întărește repede. 7 (Îs) ~ portland Produs obținut prin arderea (până la vitrifiere) a unui amestec omogen de calcar și argilă, după un anumit dozaj, și a cărui rezistență este de cinci ori mai mare decât a cimentului (6). 8 Amestec fluid și dens de ciment (1) cu apă, cu diverse întrebuințări în construcție. 9 Podea de ciment (1). 10 (Îs) ~ dentar Material special asemănător cu cimentul (1), folosit în lucrările dentare.