cimbir¹ sn [At: MOLDO VAN, Ț. N. 243 / V: cember, ~ber, ciumbăr, cium~, gimber, gi~ / Pl: ~uri / E: tc çenber, çember] (Reg) 1 Coc. 2 Batic de borangic purtat de femeile căsătorite. 3 Basma de lână. 4 Tulpan colorat purtat de femei tinere.

❍ CIMBIR (pl. -ire) sn. 🎩 1 Un fel de basma turcească ¶ 2 Un fel de maramă ce poartă țărancele din județele de pe lîngă Dunăre ¶ 3 Olten. Gonciu [tc. čember].

cimbir n. 1. (în județele de pe lângă Dunăre) maramă de bumbac cu puncte mari roșatice: să-ți cumperi cimbir și fes POP.; 2. Tr. (gimbir) ștergar cu care nașele îmbrobodesc mireasa. [Turc. ČEMBER].

cember sn vz cimbir¹

cimber sn vz cimbir¹

ciumbăr sn vz cimbir¹

ciumber sn vz cimbir¹

ciumbir sn vz cimbir¹

gimber sn vz cimbir

gimbir¹ sn vz cimbir

giumbir sn vz cimbir

gimbir n. Tr. V. cimbir.

cimbér n., pl. e (turc. čember, tulpan, basma, d. pers. čember, lucru învălătucit; bg. čumber, sîrb. čember, ngr. tzembéri, ĭașmac). Munt. Tulpan dirmea. – Și cimbel, cimbir și cĭumber. În Trans. címbir, gimbir și gĭumbir, tulpanu de borangic al mireselor și al femeilor măritate, peste care, cînd ĭese în lume, pun „cîrpa” (barișu). V. fachĭol.

gimbír, V. cimber.

gĭumbir, V. cimber.

cimbir (-re), s. n. – Acoperămînt de cap pentru femei, broboadă, basma. – Var. cimbel, cember. Mr. cimber. Tc. çember (Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσεμπέρι, alb. cember.

cimbir (gimbir), cimbire, s.n. (reg.) învălitoare de cap pentru femeile căsătorite, făcută din borangic; văl de mireasă; tulpan, testemel, maramă, bariș, rariță, năframă, broboadă.