cilihói sm [At: MARIAN, O. I, 178 / Pl: ~ / E: nct] (Orn; reg) Vultur bărbos.

CILIHÓI, -OÁIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit., regional) Ceahlău. (Fig.) Ian fugiți... cilihoilor. CAMILAR, T. 163.

CILIHÓI, -OÁIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit.; reg.) Pasăre mare de pradă. ♦ Ceahlău. – Din cealh[ău] (<ceahlău) + suf. -oi.

cilihóĭ și cĭulihóĭ, V. ceahlăŭ.

ceahlắu sm [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cealhắu / Pl: ~ăi / E: mg csaholó] 1 Vultur auriu Si: sorliță, (Ban) șurliță. 2 (Mun) Vultur-pleșuv. 3 (Reg) Vultur-bărbos (Gypactus barbatus).

cilihoáie sf [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cileh~, cilioá-, cilioh-, chil- / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1 (Orn) Femela cilihoiului. 2 Namilă. 3 Pasăre urâtă. 4 (Îf -lioa-) Pasăre pestriță, cât o sarcă.

cilihoaie f. Mold. 1. sperietoare de păsări (în ogoare); 2. ființă urîtă la chip și port. [Lit. femeiușcă cilihoiului (cf. pentru sens, sgripțoroaică)].

cilihoiu m. V. ceahlău.

cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl. oĭ (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre de pradă. V. cĭuhă.

cilihói, cilihói, s.m. (reg.) pasăre răpitoare ce cuibărește pe stâncile inaccesibile; ceahlău.

cilihoáie, cilihói, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port.