cilihoaie sf [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cileh~, cilioa-, cilioh-, chil- / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1 (Orn) Femela cilihoiului. 2 Namilă. 3 Pasăre urâtă. 4 (Îf -lioa-) Pasăre pestriță, cât o sarcă.

cilihoaie f. Mold. 1. sperietoare de păsări (în ogoare); 2. ființă urîtă la chip și port. [Lit. femeiușcă cilihoiului (cf. pentru sens, sgripțoroaică)].

cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl. oĭ (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre de pradă. V. cĭuhă.

ceahlău sm [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cealhău / Pl: ~ăi / E: mg csaholó] 1 Vultur auriu Si: sorliță, (Ban) șurliță. 2 (Mun) Vultur-pleșuv. 3 (Reg) Vultur-bărbos (Gypactus barbatus).

cilehoaie sf vz cilihoaie

cilihoi sm [At: MARIAN, O. I, 178 / Pl: ~ / E: nct] (Orn; reg) Vultur bărbos.

cilioaie sf vz cilihoaie

ciliohoaie sf vz cilihoaie

CILIHOI, -OAIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit., regional) Ceahlău. (Fig.) Ian fugiți... cilihoilor. CAMILAR, T. 163.

CILIHOI, -OAIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit.; reg.) Pasăre mare de pradă. ♦ Ceahlău. – Din cealh[ău] (<ceahlău) + suf. -oi.

cilihoiu m. V. ceahlău.

ceahlăŭ m. (ung. csaholó, care scheaună saŭ țipă, d. saholni, a scheuna, a țipa, cum face această pasăre. Dac. 3, 673. V. cihăĭ. Cp. cu țiclăŭ). Trans. Mold. Sórliță. – Și cealhăŭ, cilihoĭ și cĭulihoĭ.

cilihóĭ și cĭulihóĭ, V. ceahlăŭ.

cilihoaie, cilihoi, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port.

cilihoi, cilihoi, s.m. (reg.) pasăre răpitoare ce cuibărește pe stâncile inaccesibile; ceahlău.