Definiția cu ID-ul 438159:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cilíc (cilícuri), s. n.1. Oțel. – 2. (Pl.) Bile ornamentale de oțel. – Var. celic. Mr. ciliche. Tc. çelik (Roesler 608; Cihac, 565; Meyer 442; Berneker 139; Lokotsch 408); cf. ngr. τσελίϰι, alb. tšel’ik, bg., sb. čelik.