CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A-i bate (cuiva) capul, a stărui foarte mult, a insista, a plictisi, a exaspera. Tot cihăia mama pe tata să mă mai dea undeva la școală. CREANGĂ, A. 12. Cît nu m-a cihăit de cap, să-i spun, și tot nu i-am spus. CREANGĂ, P. 122. Aristița... cihăia pe Stănilescu, de ce nu stăruie s-ajungă maior. CONTEMPORANUL, 209. Variantă: cehăi (SBIERA, P. 107, ȘEZ. V 55) vb. IV.