ciftea sf [At: CONDICA (1776), ap. ȘIO / Pl: ~tele / E: tc çifte] (Iuz) 1-2 Pușcă (scurtă) cu două țevi. 3 (Îs) Cefte-caic Fes femeiesc în formă de caic. 4 (Îs) Cifte-dulap Cherestea adusă cu pluta pe Siret. 5 (Îs) Cifte-tatar Pereche de curieri pentru misiuni importante.