6 definiții pentru cicală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cicálă smf [At: BĂRAC, ap. TDRG / Pl: ~le / E: nct] 1 Persoană cicălitoare și certăreață. 2 Flecar.

CICÁLĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. Din fire Văd bine că ai gîndid ca să mă scoți acum... Cumetre îndestule te-așteaptă însă-n drum... Cu dînsele la ceartă, apucă-te, cicală, Sau nu mai scapi de mine! MACEDONSKI, O. II 163.

CICÁLĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. – Comp. it. cicala.

CICÁLĂ ~e f. Persoană căreia îi place să cicălească; om cicălitor. /cf. it. cicalo

cicală m. cui nu-i mai tace gura, care supără mereu cu vorba. [Cf. it. CICALA, greiere].

cicálă f., pl. e (d. cicălesc saŭ indirect d. it. cicála, greĭer și om flecar). Persoană cicălitoare.

Intrare: cicală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cica
  • cicala
plural
  • cicale
  • cicalele
genitiv-dativ singular
  • cicale
  • cicalei
plural
  • cicale
  • cicalelor
vocativ singular
  • cica
  • cicalo
plural
  • cicalelor

cicală

  • 1. rar Persoană cicălitoare.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Din fire Văd bine că ai gîndul ca să mă scoți acum... Cumetre îndestule te-așteaptă însă-n drum... Cu dînsele la ceartă, apucă-te, cicală, Sau nu mai scapi de mine! MACEDONSKI, O. II 163.
      surse: DLRLC

etimologie: