ciaconă (< it. cioccona; sp. chacona; fr. chaconne), dans* popular introdus în suita* instrumentală. Se presupunea că are originea sp. (de la cuvântul basc chocuna), dar ultimele cercetări relevă transferul său din America Latină, fiind considerat primul dans din această zonă transplantat în Europa. La origine dans rapid și pasionat, c. a devenit în cadrul suitei un dans destul de lent în ritm ternar*, caracterizat prin variațiuni pe o temă de 8 măsuri, expusă, în general, la bas (III) și reluată în variațiuni cu modificări contrapunctice*. Între celebrele c., lucrări de referință, se consideră c. din finalul operei Orfeu de Gluck și cea din Partita a 2-a pentru vl. în re minor de J.S. Bach. Darorită multiplelor asemănări, această formă este confundată deseori cu passacaglia* (ca de ex. finalul Simf. a 4-a de J. Brahms). Exegeții au păreri diferite referitor la diferența dintre c. și passacaglie care constă, se pare, în faptul că la c. tema, expusă în general în registrul (I) grav, este reluată cu modificări și în alte registre, spre deosebire de passacaglie în care tema, prezentată la bas, rămâne intactă de-a lungul desfășurării discursului sonor și foarte rar este trasferată în registrele superioare.