6 definiții pentru chorus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chórus sn [At: DEX2 / P: co~ / E: fr, eg chorus] (Jaz) 1 Improvizație solistică legată de o temă principală. 2 Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor.

CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus.

CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jaz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus.

CHORUS s.n. 1. Vechi dans și cântec englezesc, vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul fiind reluat de cor. 2. Partea principală a unei teme de jaz. ♦ Improvizație colectivă care urmează după improvizațiile soliștilor. [< fr. chorus].

CHÓRUS s. n. 1. vechi dans și cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul reluat de cor. 2. partea principală a unei teme de jaz. ◊ improvizație colectivă după improvizațiile soliștilor. (< fr., engl. chorus)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chorus (cuv. lat. „cor” < gr. χορός) 1. Dans* în șir sau în cerc (v. choreia). 2. Grup de cântăreți (v. cor). 3. Englezii denumesc, în muzica ușoară*, prin ch. refrenul*. 4. (JAZZ) Solo* improvizatoric* egal ca lungime cu tema*. V. horă (1).

Intrare: chorus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chorus
  • chorusul
  • chorusu‑
plural
  • chorusuri
  • chorusurile
genitiv-dativ singular
  • chorus
  • chorusului
plural
  • chorusuri
  • chorusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chorus

  • 1. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Vechi dans și cântec englezesc, vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul fiind reluat de cor.
    surse: DN

etimologie: