CHlLIUȚĂ, chiliuțe, s. f. Chilioară. Șădea într-o chiliuță. EMINESCU, N. 57. Făgăduia Să-și facă pe munte, Prin vîrfuri cărunte, Mică chiliuță Și mică căsuță. TEODORESCU, P. P. 37. I-a dat drumu-n chiliuță, Iar el, drumu cînd i-a dat, S-a dus și s-a pus la pat. ȘEZ. I 78. – Pronunțat: -li-u-.