chizeș, -i, (chezeș), s.m. – Vătaf al cetei feciorilor (D. Pop 1978): „Chizeșii, în număr de doi, erau aleși dintre cei mai maturi și întreprinzători feciori și aveau rostul să adune contribuția, stabilită în comun, de la toți membrii cetei, să angajeze lăutarii care să cânte la joc și spațiul necesar desfășurării acestuia (iarna în casă, iar vara în șura unui gospodar), să aplaneze conflictele ce apăreau între membrii cetei etc.” (D. Pop 1978: 31). – Din magh. kezes „garant”.