chiulug sm vz chilug^[1]

chĭulug și chilúg n., pl. e (turc. külug, -üng și -ünk, cĭocan de sfărîmat petrele; ngr. kĭulúgi, un fel de suliță). Vechĭ. Un fel de măcĭucă. – Azĭ în est (chilug), „pisălog”. Adv. Tuns chilug, gol chilug, tuns orĭ gol pînă la pele. În Trans. și chilog, n., pl. oage. V. pilug.

chiulug (chilug), chiuluguri, s.n. (înv.) măciucă (cu coadă), baltac, chilom.