CHIUITĂ s. f. (Mold., numai în loc. adv.) Cu chiuita = foarte mult, cu grămada, cu nemiluita. Ați umplut, cu chiuita, de cerneal-atîtea coale. VLAHUȚĂ, P. 86. Și doar mă și feream eu într-o părere, să nu mai dau peste vro pacoste, dar parcă naiba mă împingea, de le făceam atunci cu chiuita. CREANGĂ, A. 52. – Pronunțat: chi-u-i-.