chităr, chităre, s.n. (înv.) Piesă de port asemănătoare cu pieptarul, confecționată din resturi de pănură, tivit cu catifea. ■ Era purtat mai ales de bătrâni (bărbați și femei deopotrivă); azi, ieșit din uz. – Probabil din pieptar, devenit *chiptar (dial., în Moldova; așa cum pitar > chitar) > chităr (în pronunția locală).