Definiția cu ID-ul 1244422:
Regionalisme / arhaisme
CHITIT1 adj. 1. (Ban.) Împodobit. Kitit. Ornatus. AC, 346; cf. LEX). MARS., 232. 2. (Mold.) Chibzuit, istet, priceput. Tu esti un om foarte chitit. B 1774, 36r. Etimologie: chiti. Vezi și chiteală, chiti, chitire, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. Cf. h î t r u (1), o c o ș, r ă s ă j d u i t o r, s â m ă l u i t o r.
Exemple de pronunție a termenului „chitit” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3