CHITIC, chitici, s. m. (Mold.) Varietate de pește mărunt; pește mic, neajuns la maturitate; pui de pește, peștișor. Mierlele de apă caută chiticii. SADOVEANU, V. F. 59. Da ce ai în traistă? – Ia, vro doi chitici de păstrăv. HOGAȘ, M. N. 74. Prindea de veste cuconul Ioniță c-are să fie la masă borș cu chitici de Bîrlad. HOGAȘ, H. 12. ◊ Expr. A tăcea chitic = a nu sufla o vorbă, a nu scoate nici un cuvînt, a tăcea ca peștele.