chitcăí vr [At: SĂGHINESCU, V. 48 / V: ~ăcí / Pzi: ~esc / E: chiti¹ + ticăi] (Reg) A face ceva încet.

chítcăĭ și -ĭésc (mă), v. refl. (cp. cu ticăĭesc). Est. Mă muncesc mult la un lucru mic, mă boțocănesc, mă ticăĭesc.