Chirică m. numele popular al sfântului Chiril, serbat la 18 Ianuarie: nu cumva ești botezat de sfântul Chirică Șchiopu, care ține dracii de păr? CR. V. Ciurica.

chirícă, V. cĭurică.

ciurică¹ sf [At: H III, 223 / Pl: ~ice / E: cioară + -ică] (Reg; dep) Cioară (1).

cĭurícă m., gen. al luĭ (bg. čurika, după numele sfîntuluĭ Chiric, ca rus. čurila [Plenkovicĭ] d. gr. Kýrillos. V. Circovĭ). Vest. Circoviĭ de vară (15 Ĭulie), o sărbătoare populară. A-țĭ fi frică de pedeapsă. – În est Chirică, un sfînt care „ține draciĭ de păr”.