2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIRIÁC ~éci m. pop. Insectă având corpul scurt și gros, de culoare neagră, antene lungi și subțiri, picioare adaptate la sărit, care emite un sunet pătrunzător prin frecarea picioarelor posterioare de elitre; greier. [Sil. -ri-ac] /Onomat.
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CHIRIAC, Mircea (1919-1994, n. București), compozitor român. Muzică simfonică („Bucureștii de altă dată”), balete („Iancu Jianu”, „Văpaia”), muzică de cameră, de film. Stil direct de inspirație folclorică, cu accente uneori arhaizante.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIRIAC < gr. Kυριαϰός „duminical”, cf. lat. Dominicus. 1. Frecv. ca n. și prenume modern. 2. Chiriaca f. (16 A I 203; III 352; Sd V 481).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: chiriac
chiriac substantiv masculin
substantiv masculin (M39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: Chiriac
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)