CHIRIÁC ~éci m. pop. Insectă având corpul scurt și gros, de culoare neagră, antene lungi și subțiri, picioare adaptate la sărit, care emite un sunet pătrunzător prin frecarea picioarelor posterioare de elitre; greier. [Sil. -ri-ac] /Onomat.

CHIRIAC, Mircea (1919-1994, n. București), compozitor român. Muzică simfonică („Bucureștii de altă dată”), balete („Iancu Jianu”, „Văpaia”), muzică de cameră, de film. Stil direct de inspirație folclorică, cu accente uneori arhaizante.

CHIRIAC < gr. Kυριαϰός „duminical”, cf. lat. Dominicus. 1. Frecv. ca n. și prenume modern. 2. Chiriaca f. (16 A I 203; III 352; Sd V 481).