2 definiții pentru chirăitură

CHIRĂITÚRĂ, chirăituri, s. f. (Pop. și fam.) Chirăit. – Chirăi + suf. -tură.

chirăitúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chirăitúrii; pl. chirăitúri

Intrare: chirăitură
chirăitură substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chirăitu chirăitura
plural chirăituri chirăiturile
genitiv-dativ singular chirăituri chirăiturii
plural chirăituri chirăiturilor
vocativ singular
plural

chirăitură

etimologie:

  • chirăi + sufix -tură.
    surse: DEX '09