chioșcar s. m. (com.) Persoană care vinde într-un chioșc ◊ „Chioșcarii și bufetierii întind mâinile uleioase cu care își vând berea, mititeii sau farfuria cu mâncare, iar banii și-i înfundă în șorțul cu un buzunar cât o traistă [...] Chioșcarul de înghețată [...] se trădează cu nepăsare [...]” Fl. 8 VII 88 p. 18; v. și Ev.z. 252/93 p. 1 (din chioșc + -ar; D. Urițescu CV 111, A. Stoichițoiu în Hyperion III/94)