chiot sn [At: DOSOFTEI, PS. 144 / V: chihot, (reg) cihot / P: chi-ot / Pl: ~e / E: chiu + -ot] 1 Strigăt puternic și prelung care exprimă bucurie, biruință, durere etc. 2 (Înv) Strigăt de atac. 3 Strigăt de vânătoare (cu care se alungă fiarele) Si: (reg) chioteal, chiotive, (pfm) țipăt, zbierătură. 4 (Lpl) Larmă. 5 (Pop) Strigăt strident cu care se cheamă, se oprește, se alungă cineva. 6 (Pan) Strigătul unor păsări. 7 Șuierai trenului. 8 Strigăte la nunți. 9 (Pop) Strigăte însoțite de înjurături Si: huiduială.