CHIONDORÎȘ adv. (în legătură cu verbele «a se uita», «a privi» etc.) Chiorîș, încruntat, posomorit, cu răutate. Finica se uită chiondorîș la oameni. STANCU, 18. Bătrînele prea sînt de tot, prea dau pilde rele, prea se ocolesc, prea bombăne, prea se uită chiondorîș. DELAVRANCEA, T. 148. Frații lui Țugulea începuse a se uita la el cam chiondorîș. ISPIRESCU, L. 320. – Variantă: chiondoruș (PANN, P. V. II 106) adv.