6 definiții pentru chimiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chimíță3 sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: ns cf srb kimica] (Îdt) 1 Nod de lemn. 2 Fir de metal.

chimíță1 sm [At: BOGREA, DR. II, 654 / E: Chimiță] 1 Diavol. 2 Om prost. 3 (Mun) Persoană (mai ales copil sau tânăr) care vrea să facă pe alții să râdă prin mișcări și gesturi de bufon și prin vorbe pe care el le crede de spirit.

chimíță2 sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: ns cf chimiție, chișiță] Colivie.

chimiță m. 1. faimos măscăriciu de la începutul secolului al XIX-lea; 2. pop. caraghios, nebun (înțolit ca o brezaie).

chimíță m. Tipu popular al omuluĭ prost și ridicul (după numele unuĭ bufon de la începutu secululuĭ 19). V. păcală, tîndală, pepelea.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chimíță s.m. (pop.) 1. numele diavolului. 2. găgăuță, prostălău. 3. bufon, măscărici.

Intrare: chimiță
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimiță
  • chimița
plural
  • chimiți
  • chimiții
genitiv-dativ singular
  • chimiță
  • chimiții
  • chimiței
plural
  • chimiți
  • chimiților
vocativ singular
plural