Definiția cu ID-ul 436023:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chilipír (chilipíruri), s. n.1. Lucru ieftin, cumpărare de marfă la un preț mic. – 2. Pleașcă. – Mr. chilipure, megl. chilipir. Tc. kelepir (Roesler 596; Șeineanu, II, 111; Meyer 221; Lokotsch 1156; Ronzevalle 147); cf. ngr. ϰελεπίρι, sb. ćelepir.Der. chilipirgi, vb. (a căuta chilipiruri; a înșela); chilipirgiu, s. m. (oportunist), din tc. kelepirci.