CHILIE sf. 1 Odăiță (în interiorul sau în cuprinsul unei mănăstiri, schit, etc.) în care locuește un călugăr sau o călugăriță (🖼1108): cîteva chilii scunde, întunecoase, adăpostesc vre-o doi trei călugări (VLAH.) ¶ 2 Odăiță, cămăruță ¶ 3 † Trans. Odaie: de-abia își duce biata de ea sarcinile pînăn ~ (RET.) [vsl. helija].