chilaba sf [At: H XIV, 22 / E: ns cf tc kelab] 1 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută chilaba (1).

chilabá, V. ghilaba.

ghilabá f. (turc.) Mold. Iron. O melodie țigănească (în Munt. chilabá). Bz. Mîncare delicioasă (orĭ-care ar fi), numită și ghilamá.

chilaba s.f. (înv.) nume de dans țărănesc, denumit și „ca la ușa cortului”.