2 definiții pentru chietiv
CHIETÍV s.n. (Liv.) Calmant, mângâiere. [Pron. chi-e-, scris și quietiv, var. cvietiv s.n. / < germ. Quietiv, cf. lat. quietus – liniștit].
CHIETÍV s. n. calmant, mângâiere. (< germ. Quietiv, cf. lat. quietus, liniștit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: chietiv
chietiv substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | chietiv | chietivul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | chietiv | chietivului |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||