2 definiții pentru chietiv

CHIETÍV s.n. (Liv.) Calmant, mângâiere. [Pron. chi-e-, scris și quietiv, var. cvietiv s.n. / < germ. Quietiv, cf. lat. quietus – liniștit].

CHIETÍV s. n. calmant, mângâiere. (< germ. Quietiv, cf. lat. quietus, liniștit)

Intrare: chietiv
chietiv
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chietiv chietivul
plural
genitiv-dativ singular chietiv chietivului
plural
vocativ singular
plural