CHICHINEAȚĂ, chichinețe, s. f. Casă sau cameră mică, tupilată, sărăcăcioasă. Zaharia Duhu stă într-o chichineață. C. PETRESCU, A. 477. Aprinse lumînărica și o lumină săracă cuprinse chichineața, deslușind din întuneric un pat, o masă și niște boarfe într-un colț. DUNĂREANU, CH. 8. Înăuntru, trei chichinețe, din care una n-are lumină decît de la ușa coridorului. CARAGIALE, M. 99.