chibăl, chibele, (chiubel, chiblă), s.n. – (reg.) Vas din doage de lemn, cu mâner, având formă de butoiaș sau de găleată (Șainelic, 1986). Unitate de măsură pentru cereale: Patru mierțe laolaltă (Bârlea, 1924): „Și mânâncă o slănină / Și on chibăl de fărină” (Bârlea, 1924, II: 164). – Var. a lui chiblă < vgerm. Kubil, ngerm. Kübel „găleată” < lat. cupella și cupellus, dim. din lat. cupa „vas mare de lemn, butoi, bute” (Scriban); var. chibăl (atestată doar în Maramureș), provine din ucr. kibel < vsl. kubǐlǔ (Scriban).