chibăl, chibele, (chiubel, chiblă), s.n. (reg.) 1. Vas din doage de lemn, cu mâner, având formă de butoiaș sau de găleată. 2. Unitate de măsură pentru cereale: „Și mânâncă o slănină / Și on chibăl de fărină” (Bârlea, 1924, II: 164). – Var. a lui chiblă; var. chibăl (atestată doar în Maram.) provine din ucr. kibel (Scriban).