CHIAG (pl. -guri) sn. 1 Una din cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor (🖼 1104) : ~ul se găsește lîngă bîrdăhan la ori-care miel sugariu (DRĂGH.) ¶ 2 🐑 Rînză de miel sau de vițel, uscată și fărâmițată, care se întrebuințează la închegatul laptelui ¶ 3 Ⓕ Bani puși de-o parte, bani economisiți, avere strînsă: trebușoara-i merge binișor, căci are ~ (ISP.): ești cald la pungă, ce te milogești, că ai ~ destul (DLVR.) ¶ 4 Ⓕ ~ sbîrcit, bătrîn, căzătură: ești un ~ sbîrcit, mai ca și mine, și iaca ce-ți urlă prin cap (CRG.) [lat. coagulum > *clagum].

chiag n. 1. stomac de miel sau de vițel, uscat și conservat, care servește la închegarea repede a laptelui, la separarea cașului de zer: un gram de chiag poate închega treizeci litri de lapte; 2. fig. putere fizică: a avea, a prinde chiag. 3. fond, capital: ai chiag destul; 4. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor: chiag, ciur, ghem și ierbar; 5. în pescărie, total de trei perimete. [Lat. COAGULUM, printr’un intermediar *CLAGUM].

chiag, -guri.

chiag (-guri), s. n. – 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor și al copilului, care încheagă cazeina din lapte. – 2. Cea de a patra despărțitură a stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul. – 3. Coagul. – 4. Nucleu, bază, origine, fundament. – Var. (Trans. de Nord) ciag. Mr., megl. cl’ag. Lat. vulg. clagum, de la quaglum forma pop. de la coagulum „cheag” (Densusianu, Hlr., 90; Pușcariu 355; Candrea-Dens., 332; REW 2006; DAR); cf., de la forma fără metateză, it. caglio, prov. calh, v. fr. cail, cat. coall, sp. cuajo, port. coalho. Cuvîntul sard. menționat de Pușcariu în sprijinul celui rom. nu este valabil, cf. Wagner 113. Cf. totuși o metateză asemănătoare în lat. *clagorium › alb. kljuar (Meyer, 193), ca și în cochlea › it. chioccia, copula › napol. chioppa, pungulus › rom. ghimp, etc. Der. chegar, s. n. (găleată unde se încheagă laptele), care ar putea proveni direct din lat. *clagorium, menționat mai sus, și care s-a conservat mai ales în numeroase der.: chegarniță, chi(a)gorniță, chegornicer, chegăreață, chegărete, etc.; închega, vb. (a face cheag; a coagula; a cimenta, a consolida; a alcătui, a forma), care se derivă de obicei din lat. in-coagulare (REW 2005; DAR) sau de la un vulgar *clagāre (Densusianu, Hlr., 90; Pușcariu 817; Candrea-Dens., 333), dar care ar putea fi și der. rom. de la chiag (cf. mr. ncl’eg, megl. angl’eg, ancl’ag); închegător, adj. (coagulant); închegătoare, s. f. (plantă, Geranium Robertianum), închegătură, s. f. (acțiunea de a coagula); deschega, vb. (a elimina coagularea). Cuvîntul rom. a trecut în rut. gljag, pol., rus. gljak (Miklosich, Wander., 10; Berneker 311), rut. klagaty „a închega”, pol. sklagac sie „a se coagula”, slov. kljag (Candrea, Elemente, 401; Miklosich, Etym. Wb., 66).