CHIABURESC, -EASCĂ, chiaburești, adj. De chiabur, al chiaburilor, caracteristic chiaburilor. Sărăcimea satelor – adică muncitorii agricoli proletari și semiproletari – trebuie să fie permanent mobilizată și antrenată în lupta împotriva exploatării chiaburești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 300. [Călătoreau] cîte un om, doi... umblînd pe furiș de la un sălaș chiaburesc la altul. DUMITRIU, V. L. 55.