CHEZĂȘIE, chezășii, s. f. (Învechit, astăzi numai fig.) Faptul de a garanta (material sau moral) pentru altul (v. garanție); (concretizat) obiect pe care îl păstrează creditorul pînă cînd i se achită datoria (v. amanet, zălog). Nu vei putea să te mai întorci acasă decît pe bună chezășie. SLAVICI, O. I 153. Popa îi făcu totodată și hîrtia de chezășie, pe care trebuia să o dea comisarului înainte de a. pleca. SLAVICI, O. I 157. ◊ (Mai ales în expr.) A pune chezășie. A da pe chezășie. A lua pe chezășie. Fig. Existența Uniunii Sovietice, forța sa crescîndă și mersul său invincibil spre comunism constituie chezășia succesului în lupta popoarelor pentru pace și libertate. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 440. Chezășia succesului întregii munci de agitație politică este conducerea ei efectivă, metodică, planificată, de către organizațiile de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2637. Chezășia că eforturile poporului nostru muncitor vor fi încununate de succes este Partidul Muncitoresc Romîn. CONTEMPORANUL, S.II, 1951, nr. 224, 1/2. Dragă codrule, te las... Chezășie mi-a rămas Inima la tine. IOSIF, V. 74.